Experimentele şi cercetările efectuate pe celule stem embrionare au început efectiv de-abia în anul 1998, când un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Wisconsin, SUA a pus bazele unei metode de izolare şi cultivare a celulelor. De atunci, cercetarea în domeniul celulelor stem a evoluat într-un ritm alert. În această secţiune îţi explicăm ce sunt celulele stem, care este rolul lor în medicina modernă şi cum pot fi izolate.
Stocarea celulelor stem constă în depozitarea în stare criogenică a unei potenţiale grefe, pentru a putea fi folosită de familie atunci când va fi nevoie. În situaţiile în care un pacient are nevoie de o grefă salvatoare, alocarea acesteia de către instituţiile medicale este foarte greu de realizat sau, uneori, imposibilă. În plus, problemele de histocompatibilitate îngreunează procesul. Depozitarea privată rezolvă problema de compatibilitate a ţesuturilor şi pe cea legată de disponibilitatea grefei în timp util. În plus, doar familia are dreptul legal exclusiv de a retrage celulele stem recoltate de la nou-născut.
Prelevarea şi depozitarea celulelor stem ale copilului tău poate avea loc doar în momentul naşterii acestuia şi poate garanta accesul imediat la o grefă:
- 100 % histocompatibilă cu copilul, din al cărui sânge ombilicoplacentar a fost colectat
- 25 % posibilitate de histocompatibilitate 100%, pentru fiecare alt copil cu aceeaşi părinţi biologici.
Celulele stem ale nou-născutului reprezintă grefa ideală pentru majoritatea cazurilor. Este un fapt cunoscut că sângele placentar a fost deja utilizat în 30.000 de cazuri de transplant. Mai mult, există studii clinice specifice care demonstrează că sângele placentar, în comparaţie cu măduva osoasă, este cel puţin la fel de eficace şi chiar superior în unele cazuri. Mai exact, s-au observat următoarele :
- Procentaje mai mici de respingere a grefei, datorită situaţiei în care celulele imune ale grefei atacă boala.
- Eficacitate, chiar dacă potrivirea între donator şi primitor nu este completă, în comparaţie cu celulele stem prelevate din măduva osoasă.
Informaţiile prezentate mai sus au fost confirmate de un studiu prezentat la Al cincilea Congres Mondial pentru transplant de sânge ombilicoplacentar, care a avut loc în Los Angeles. În cadrul congresului sângele placentar a fost recunoscut pentru prima dată ca fiind prima abordare terapeutică pentru pacienţii bolnavi de leucemie acută în vârstă de până la 16 ani, indiferent de existenţa unui donator de măduvă histocompatibil. Procentual, rata supravieţuirii în decurs de 5 ani după transplant a fost cu 22% mai ridicată în cazul utilizării celulelor stem din sânge ombilicoplacentar, în comparaţie cu celulele din măduvă.