Experimentele şi cercetările efectuate pe celule stem embrionare au început efectiv de-abia în anul 1998, când un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Wisconsin, SUA a pus bazele unei metode de izolare şi cultivare a celulelor. De atunci, cercetarea în domeniul celulelor stem a evoluat într-un ritm alert. În această secţiune îţi explicăm ce sunt celulele stem, care este rolul lor în medicina modernă şi cum pot fi izolate.
La sfârşitul anilor '80, sângele ombilicoplacentar a fost recunoscut ca sursă importantă de celule stem hematopoietice (HSCs). Acestea se împart în celule ale sistemului imunitar şi celule din sânge, care au rolul de a reînnoi constant populaţia globulelor roşii, respectiv a limfocitelor. În 1988 s-a efectuat primul transplant de celule stem hematopoietice din sângele ombilicoplacentar. Celulele fuseseră prelevate la naşterea unei fetiţe şi utilizate pentru afecţiunea fratelui acesteia în vârstă de 5 ani, diagnosticat cu anemie Fanconi. Transplantul s-a dovedit a fi de succes. De atunci, s-au efectuat mai mult de 30.000 de transplanturi autologe şi heterologe de celule stem din cordon. Celulele stem din cordonul ombilical se diferenţiază net de celulele stem embrionare. Prelevarea de celule stem nu ridică probleme de etică şi nu presupune o intervenţie complicată. Cordonul este îndepărtat după naştere, iar sângele recoltat din cordon este stocat şi procesat.
Este important de ştiut că celulele stem prelevate la naşterea unui copil sunt preferabile celor din măduva osoasă pentru că:
- Nu se pune problema îmbătrânirii sau expunerii celulelor la radiaţii şi/sau viruşi.
- Au o capacitate mai mare de a prolifera şi regenera celulele.
- Situaţiile în care grefa este respinsă sunt mai puţin frecvente.
- Procedura de colectare a sângelui este simplă, sigură şi nedureroasă.
